Interviu Cristina Nemerovschi

Am prins-o pe Nemerovschi, am legat-o fedeleş şi am obligat-o să răspundă la întrebări. Glumesc! Am avut plăcerea să o cunosc pe Cristina în urmă cu un an şi, sinceră să fiu mi-a plăcut maxim de ea. Vă las să descoperiţi o "bucăţică" din talentata autoare, aşa cum nu aţi mai văzut-o/citit-o până acum. Pam-pam!

1. Nu te voi pune să răspunzi la întrebări de genul “Poţi să ne spui câte ceva despre tine?” sau “ Cum este omul…?”. Dar vreau să ştiu mai multe despre tine şi voi încerca să aflu aceste lucruri într-un mod…neconvenţional. Aşadar prima întrebare: “ Nu vreau să ştiu cum te-ai apucat de scris, ci dacă a existat un moment în care te-ai gândit serios să te laşi?”

Ce bine, fiindcă deja am epuizat toate modurile diferite în care pot spune basically aceleași lucruri despre mine, când sunt întrebată cine este Cristina Nemerovschi :D  Foarte tare întrebarea ta! Nu m-am gândit până acum niciodată să mă las de scris, dar am avut cred că vreo două moment în cei șase ani care au trecut de la debut în care mi-a trecut prin cap să mă las de publicat ceea ce scriu. Poate nu mi-a trecut chiar la modul serios, ci mai mult ca un “ce-ar fi dacă...”. Motivele sunt cele care ne lovesc pe toți ăștia care scriem, cred, undeva de-a lungul drumului frumos, dar nebun și dificil, pe care l-am ales. Nu se poate trăi din scris în România, cititorii sunt mai puțini ca în alte țări, sunt invidii și uri pur și simplu paralizante uneori în lumea literară, dacă ești bun în ceea ce face ți se pun tot timpul bețe în roate, fiindcă ești văzut ca o amenințare, mentalitatea multora este că pe cultură (respectiv, pe o carte) nu trebuie să dai bani, că doar nu-i de mâncat, nu avem o asociație care să susțină interesele scriitorilor români, nu există o instituție care să ușureze accesul la piața de carte străină… și multe altele asemenea. Însă entuziasmul cititorilor m-a ajutat de fiecare dată să mă scutur de gândurile negre și să merg mai departe și cu publicatul. Când vezi că oamenii așteaptă cu sufletul la gură următoarea ta carte, te motivezi și îți spui că dacă tot ai intrat în horă, altă cale nu mai e. Privind dintr-o altă perspectivă, toate greutățilepe care le cară în spate scriitorul roman ar putea fi, până la urmă, o provocareîn plus ca să dea tot ce are mai bun, să-l ambiționeze.

De scris oricum n-aș putea să mă las, nici nu prea pot concepe acum o situație de genul ăsta, când încerc să-mi imaginez… Cu siguranță, dacă aș face un pariu că nu voi scrie timp de o lună nimic, l-aș pierde, pentru că la un moment dat ceea ce vreau să pun pe foaie va fi mai puternic decât voința mea :).

2. Dumnezeu, Budha, Marele Manitu… . În ce crezi? Şi nu mă refer strict la religie.

Cred în oameni, în primul rând. Cred în mințile noastre, cred că fiecare are acolo o lume, și fiecare dintre ele este fascinantă. Sunt lumile pe care îmi doresc de fiecare dată să le descopăr. Niciuna nu seamănă cu cealaltă, fiecare lume e unică, și cumva e trist gândul că ele vor dispărea pentru totdeauna după moartea fiecăruia, așa că încerc să pun din când în când între coperți câte o astfel de lume. Ca să nu se piardă :).

 
Mai cred foarte mult în evoluția fiecăruia dintre noi, în felul în care ne modelăm trecând prin întâmplări. Cred că este esențial să înțelegem ceva din tot ceea ce trăim, bun, rău, fericit, tragic. Așa devenim mai împliniți, așa ne îmbogățim lumile despre care spuneam.

Și cred în toate lucrurile despre care scriu în cărțile mele: iubire, vindecare, iertare, trezire, luptă, găsirea propriului drum, autenticitate, libertate.

3. Dacă mâine ar fi să o iei de la capăt care ar fi lucrurile/oamenii/emoţiile la care ai renunţa?

Eu chiar încerc periodic să o iau de la capăt, îmi reanalizez tot ce am și văd dacă e nevoie să schimb ceva, dacă ceva nu merge chiar așa cum îmi doresc, etc. Reflectez pentru un moment la ce am câștigat, la ce am pierdut, la ceea ce-mi doresc. Cred că e foarte mare nevoie să faci exercițiul ăsta – să faci un pas înapoi și să-ți privești viața ca pe un întreg. 

Aș lăsa deoparte tot ce m-a ținut în loc la un moment dat, fie că vorbim despre oameni, emoții sau lucruri. Aș scăpa de lucrurile care doar îmi îngreunează drumul, în loc să mi-l îmbogățească, aș scăpa de orice fel de îndoieli sau analize exagerate ale deciziilor mele. Iar în ce privește oamenii, a fost simplu dintotdeauna: niciodată nu mi-am dorit în jurul meu persoane care nu mă acceptă așa cum sunt, pentru care trebuie să mă prefac în vreun fel. Cred că pierzi vremea cu astfel de oameni.

4. Care ar fi, în viziunea ta, apogeul carierei literare?

E o întrebare foarte bună și foarte grea și îmi dau seama acum că nu m-am gândit niciodată la asta :)

Cred că să fii atât de mulțumit de ce ai scris, atât de împlinit cu creația ta, încât să simți că poți muri chiar în momentul acela fără să-ți pară rău. Să ai sentimentul că nu puteai face nimic în plus, nimic mai mult. Că te definești complet prin tot ce ai lăsat în urmă.

5. Ceai, cafea sau ciocolată caldă?

Acum sunt în perioada cu ceai :). Dar oricare din băuturile astea e minunată atunci când te uiți în fața calculatorului, umplând paginile, așa că nu aș face nazuri. Cel mai fascinant este să ai pe cineva care să ți le aducă pe birou și să nu te scoată din transă :)

6. Dacă altcineva te-ar construi ca personaj într-o carte cum ar fi acesta (personajul, vreau să spun)?

Ar semăna cu Vicky, presupun! :) Bine, contează desigur foarte mult cum mă vede cel care ar scrie cartea, cât de bine mă cunoaște.

7. Şapte este numărul meu norocos, aşa că mă voi opri aici cu întrebările. Asta este ultima, promit: "Care sunt superstiţiile tale (dacă ai vreuna)?"

Nu am neapărat eu superstiții, îmi place mai degrabă să le studies pe ale celor din jur, mi se pare că spun multe despre o persoană, au legătură cu fricileei și cu felul în care vede lumea.

Totuși, n-am fost nici eu complet imună la asta. Pe la 22 sau 23 de ani mi s-a întâmplat ca în aceeași săptămână să sparg două oglinzi. Am glumit mult pe seama celor 14 ani de ghinion care aveau să urmeze (7 plus 7 – nu știu de ce, m-am gândit eu că anii vor veni unii după alții, nu în același timp :D ). Mi-am amintit de asta pentru că undeva cam pe acum ar trebui să se termine ei, dacă or fi fost! Și, totuși, eu zic că mi s-au întâmplat multe lucruri bune în anii ăștia de ghinion, haha.

Îţi mulţumesc pentru timpul acordat!